Abstract 3

Din adânc pământ, din nopți de vară

Din visuri vechi și-n tristă seară

Un suflet viu încă, din opus răsare

Întrebându-se ce caută acolo, oare.

Ochi negri, fără sclipiri,

Din interior strigă amăgiri,

Privire goală, fără emoție,

Se gândește la propria-i locomoție.

Întrebări fără sens, fără răspuns,

Degeaba sie-și și le-a pus.

Nimic nu e ca înainte,

De nimic nu-și aduce-aminte.

Degeaba stă și meditează

E vremea pentru-o nouă fază

O fază de căutare,

O fază nouă, de aflare.

Aflare-a scopului existențial,

A noului stil colocvial.

Aflare-a ce trebuie să facă

Să-și găsească și el odată

O menire.

Ajungând la o concluzie deci,

Decide să se deplaseze,

Calea fără sens să o urmeze,

Poate găsește ceva.

Din locul trist el pleacă,

Din locul cu verdeață

Să-și găsească

O nouă viață.

Peste străzi pustii,

Gonește fără a se ciocni

De tot ce e în cale;

Realitatea-i mult prea tare.

Din senin un chip răsare

E frumoasă; cine e ea?

Încercând să-i dea crezare,