Versuri despre pisici

Pe-un gard de lemn,

Între doi pini

Sub amurgul nopții,

Lătrau la vecini

Doi pisici cu burțile plini.

Vecinii se speriau

Și picioarele în spate le luau.

Iar pisici, doi haiduci,

Se legănau în papuci.

Speriate ca de moarte,

Pisicile fugeau.

Se duceau tot mai departe,

Că dacă nu,

mureau.

Câini cu colți le urmăreau,

Le adulmecau, le huiduiau,

Și coada le-o-nhățau.

Asta în cazul în care le prindeau.

Dar cursa doar începea;

Câinii se aduna

După ele se lua

Și fugea

Și lătra

Și nu le prindea

Pisicile era prea rapide

Picioare de negri avea urzite.

Peste garduri ele sărea

Prin pomi ele se suia

Și în jos ele se uita

La câinii care latră

La oamenii-n mână cu papuci și piatră

Care le amenința.

Și miorlăiau descumpănite;

Burțile plini le atârnau,

Ghearele le dureau,

Iar mulțimea nu se potolea;

Hulea, urla,

Pisicile să le linșeze - nimic altceva.

Gheare-nfipte-n crengi,

Pietre zburând ca niște deznădejdi;

Război între om și pisică acum se declara,

Deși ideea principală nu se mai zărea…

Cine de șobolani pe toți îi va scăpa?